INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII

Ventilatii si Climatizare – Incalziri – Sanitare – Electrice şi Automatizari

Curs “Sistemul fotovoltaic” actualizat la 2 module.

Posted by INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII on November 28, 2014

NOTA: (I.P.C. BLOG)

În perioada 16-17 octombrie a.c. am participat la cursul organizat de A.R.E.L. (Sistemul fotovoltaic autonom şi Sistemul fotovoltaic conectat la retea, domeniul rezidential si industrial). Am rămas cu o impresie foarte plăcută şi cel mai mult mi-a plăcut “paralela practică” cu sistemele existente  şi modul realist de dimensionare a echipamentelor. Insist pe aceste detalii pentru că am participat la alte cursuri organizate de furnizori de echipamente unde nu s-a pus mare accent pe o dimensionare reală şi nu s-a ţinut cont de randamentul în timp.

Vă recomand acest curs foarte actual şi bine structurat.

Asociaţia Română a Electricienilor – AREL, organizează la sediul AREL din Bucureşti, cat si in cadrul sucursalelor din tara: Craiova, Constanta, Timisoara, Bacau, in cursul anului 2014 o nouă serie de cursuri cu tema Sisteme fotovoltaice.

Cursul SISTEMUL FOTOVOLTAIC este un curs interractiv actualizat restructurat pe 2 module nu se poate trece la al 2-lea fara a parcurge si modulul 1.

PROGRAM DESFASURARE CURS:

MODULUL 1 – vineri 5 si sambata 6 decembrie 2014

MODULUL 2 – vineri 12 si sambata 13 decembrie 2014

MODULUL I (M1) Sistemul fotovoltaic autonom si Sistemul Fotovoltaic conectat la retea, domeniul rezidential si industrial.
MODULUL II (M2) Parcuri Fotovoltaice

Read the rest of this entry »

Posted in INSTALATII ELECTRICE SI DE AUTOMATIZARE, NEWS (STIRI) | Leave a Comment »

Curs de pregatire in vederea autorizarii-reautorizarii ANRE a electricienilor

Posted by INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII on November 28, 2014

Asociatia Româna a Electricienilor AREL organizeaza cursuri de pregatire teoretica si practica în vederea participarii la primul examen de autorizare ANRE sau pentru reinoirea autorizatiei ANRE in Bucuresti cat si in sucursalele AREL din tara.

PREVEDERI LEGALE
În conformitate cu prevederile ORD. ANRE nr. 11/2013 – Regulamentului pentru autorizarea electricienilor, verificatorilor de proiecte, responsabililor tehnici cu executia, precum si a expertilor tehnici de calitate si extrajudiciari in domeniul instalatiilor electrice:
-Participarea la primul Examen de autorizare (Art. 25), indiferent de gradul şi tipul solicitat, este permisă numai după ce candidatul face dovada că a urmat un curs de pregătire teoretică în domeniul instalaţiilor electrice. Read the rest of this entry »

Posted in NEWS (STIRI) | Leave a Comment »

Calculul necesarului de caldură, alegerea radiatoarelor

Posted by INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII on October 18, 2010

PROGRAM PENTRU CALCULUL NECESARULUI DE CĂLDURĂ ŞI ALEGEREA RADIATOARELOR.

PROGRAM TESTAT – Usor, Rapid si Precis! Pt. orice utilizator! Formule de calcul, izolatii termice, pierderi de caldura, sfaturi, alegere radiator, comparatii grosime strat izolator …

Radia3 – PVK ( Purmo, Vogel&Noot, Korado ); 2,5 MB

~Calcul-termic~; 1,1 MB


*** http://www.calcul-termic.blogspot.com/ ***


Posted in INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE | Tagged: | Leave a Comment »

STRUCTURA CASEI (House Structure)

Posted by INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII on June 1, 2010

Fiecare casă are un cadru (schelet). Deşi unele case utilizează cofraj din oţel, cele mai multe case sunt realizate din grinzi de lemn, grinzi de podea,  pereţi interiori, căpriorii acoperişului şi componentele derivate. Pentru a asigura rezistenţa structurii, aceste piese sunt conectate utilizând principiile de bază ale  ingineriei.

Every house has a frame. Though some houses utilize steel framing, most houses are made of wooden beams, floor joists, walls studs, roof rafters and related components. To insure the structure’s strength, these parts are connected using basic engineering principles.

Posted in CONSTRUCŢII - Noţiuni generale | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Părţile componente ale unei case (clădiri)

Posted by INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII on June 1, 2010

Cel ce doreste să construiască o locuinţă, vrea sau nu vrea trebuie să asimileze şi să cunoască câteva noţiuni legate de părţile componente ale unei clădiri (locuinţe).

Cunoscându-le poate să comunice şi să fie înţeles de proiectantul şi executantul clădirii sau la controlul execuţiei lucrării.

O clădire este alcătuită din componente pe orizontală şi verticală.
Componentele grupate pe orizontală sunt partiuri iar cele pe verticală sunt etaje sau niveluri.

Diviziunea elementelor componente ale clădirii continuă cu infrastructura clădirii, suprastructura clădirii şi lucrări de instalaţii.

Infrastructura cuprinde acele elemente ale construcţiei situate sub nivelul terenului natural (cota ± 0,00m). Aceste elemente alcătuiesc fundaţia şi subsolul.

Suprastructura sau elevaţia clădirii cuprinde elementele construcţiei executate peste nivelul terenului natural. Aceste elemente se desfăşoară pe orizontală şi verticală.

Elementele verticale sunt alcătuite din stâlpi , pereţi de rezistenţă şi pereţi de compartimentare.

Elementele orizontale sunt formate din planşee care sunt elemente de rezistenţă şi de compartimentare a clădirii pe verticală.

In partea superioară a cladirii se afla acoperişul cu elementele de rezistenţă: planşeul ultimului etaj in cazul acoperisului terasa şi şarpanta cu învelitoarea în cazul acoperişului cu pantă.

Lucrările de instalaţii cuprind: instalaţiile tehnologice (ventilaţie, transport pe verticală, etc.) instalaţiile sanitare (apă, canalizare) instalaţii de încălzire (centrale termice, reţea termică) instalaţii electrice (alimentarea cu energie electrică, cablu TV, telefonie etc.).
Lucrările de finisaj şi protecţie sunt alcătuite din izolaţii (hidroizolaţii, termoizolaţii, ignifugare) tencuieli şi placaje, zugrăveli şi vopsitorii, pardoseli şi tâmplăria uşilor şi ferestrelor.

În cadrul lucrărilor de finisaj, deşi a fost amintită la suprastructură, poate fi inclusă şi învelitoarea la acoperiş.

În alcătuirea unei clădiri, având ca referinţă terenul natural se includ: subsolul situat sub cota ± 0,00m, parterul ce reprezintă primul nivel peste cota ± 0,00m, etajele care succed deasupra parterului, podul alcătuit din spaţiul de deasupra ultimului planşeu şi învelitoarea.

Când subsolul are funcţiunea de locuinţă căreia i se asigură o iluminare şi ventilare naturală poartă denumirea de demisol.

Podul dacă este suficient de înalt şi se pot amenaja spaţii cu iluminare şi ventilare naturală poarta denumirea de mansardă.

Întreaga dimensionare şi compartimentare a unei cladiri se face potrivit destinaţiei raporatată la structura de rezistenţă a clădirii.

Noţiunile care definesc alcătuirea unei cladiri dacă sunt inţelese şi din documentări auxiliare, pot fi folositoare în practica realizării unei construcţii.

Sursa: Preluat şi adaptat http://constructmall.ro

Posted in CONSTRUCŢII - Noţiuni generale | 2 Comments »

INSTALAŢIE

Posted by INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII on May 1, 2010

Cred că un prim pas în cunoaşterea acestui domeniu este cunoaşterea exactă a cuvântului în sine. Am căutat în mai multe surse si iată ce am găsit:

(DEX) INSTALÁŢIE, instalații, s.f. 1. Faptul de a (se) instala. 2. Ansamblu de construcții, de mașini etc. montate astfel încât să formeze un tot în scopul executării unei anumite funcțiuni sau operații în procesul de producție. ♢ Instalație electrică = ansamblu unitar de conductoare, aparate, mașini etc. destinate producerii sau utilizării energiei electrice. [Var.: instalațiúne s.f.] – Din fr. installation.

Cea mai amplă definire a cuvântului o găsim în DICŢIONARUL POLITEHNIC ediţia 1967 – revizuită şi completată.

Instalaţie (Tehn.) Ansamblu de construcţii de maşini, mecanisme, instrumente etc., montat în scopul executării unor anumite funcţiuni sau operaţii. Instalaţiile pot fi fixe sau mobile, permanente sau temporare.

Exemple:

Instalaţie automată (Cib.) Instalaţie sau proces tehnic, condus sau reglat după o lege prestabilită, cu ajutorul unor dispozitive de legătură prevăzute în acest scop.

Instalaţie de acumulat abur (Termot.) Instalaţie pentru acumularea, în timpul consumului mic, a aburului produs într-o instalaţie generatoare de abur, pentru asigurarea necesităţilor de consum în perioadele de vârf, când consumul este mai mare decât producţia. O astfel de instalaţie este alcătuită în principal, din acumulatoare de abur şi din pompe pentru circulaţia apei calde.

Instalaţie de betoane (Constr.) Instalaţie folosită pentru prepararea şi transportul betonului de la locul de preparare la locul de punere în lucrare. Instalaţiile pot funcţiona cu macarale, benzi transportoare, cu pompe sau prin gravitaţie.

Instalaţie de forţă (Tehn.) Instalaţie pentru producerea sau folosirea de energie sub una dintre formele ei.

Instalaţie de laborator (Fiz., Chim., Tehn.) Instalaţie folosită pentru experienţe, pentru cercetări, analize sau încercări de laborator, echipată cu aparataj specific de laborator.

Instalaţie de reglare automată (Cib.) Ansamblu de aparate şi legături ale unei instalaţii automate, cu ajutorul cărora se realizează comanda sau reglarea automată a instalaţiei respective.

Instalaţie de transport (Transp.) Instalaţie pentru transportul de persoane, pentru transportul de materiale, mărfuri, obiecte etc., sau de energie sun anumite forme. O astfel de instalaţie este alcătuită din maşini, aparate, instrumente de control etc., adecvate scopului.

Instalaţie electrică (Elt.) Instalaţie de producere, de transport, de distribuţie şi de utilizare a energiei electrice. Instalaţia poate fi joasă sau de înaltă tensiune, industrială sau pentru uz casnic etc.

Instalaţie frigorifică (Termot.) Instalaţie cu ajutorul căreia se poate realiza o temperatură joasă.

Instalaţie industrială (Tehn.) Instalaţie folosită în producţia industrială.

Instalaţie pilot (Tehn.) Instalaţie experimentală, echipată cu aparataj specific industrial, în care se fabrică, cantităţi mici, un anumit produs, pentru a se urmări procesul de producţie şi, pe baza rezultatelor obţinute, să se poată proiecta instalaţia industrială. (= Staţiune pilot).

Instalaţie pneumatică (Tehn.) Instalaţie pentru absorbirea sau comprimarea aerului sau a altui gaz ori pentru folosirea energiei cinetice şi potenţiale a aerului sau gazului respectiv. Exemple: instalaţie pentru comprimarea aerului şi pentru transportul lui la perforatoare pneumatice, instalaţie de frână pneumatică, instalaţie de transport pneumatic.

Instalaţie sanitară (Hidrot.) Instalaţie care deserveşte o clădire pentru alimentaţia ei cu apă potabilă şi de spălat (caldă şi rece), cum şi pentru evacuarea în condiţii igienice a apelor uzate.

Instalaţie semiindustrială (Tehn.) Instalaţie experimentală folosită pentru a urmări desfăşurarea unui proces industrial în condiţii cât mai apropiate de cele din producţia industrială.

Instalaţie termică (Termot.) Instalaţie pentru realizarea, schimbul sau recuperarea căldurii, folosită în scopuri industriale sau pentru încălzire. Instalaţia termică poate cuprinde, de exemplu: cazane de abur, recuperatoare, transformatoare de căldură etc.

Instalaţie termonucleară (Fiz.) Instalaţie în care se poate produce o reacţie termonucleară în condiţii controlate. Această categorie de instalaţii se află încă în cercetare în stadiul de încercări.

Posted in DICŢIONAR TEHNIC | 1 Comment »

INSTALAŢIILE DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

Posted by INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII on April 20, 2010

Istoria instalaţiilor de ventilare şi climatizare

În decursul timpului omul a luptat continuu pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi a condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea. pentru aceasta el a realizat pe parcursul istoriei diverse instalaţii care să menţină parametrii aerului interior la valori apropiate de cele optime. Instalaţiile utilizate de om pentru a-şi realiza condiţii prielnice de lucru şi de viaţă au evoluat o dată cu tehnica, de la focul liber la instalaţii de încălzire centrală apoi la instalaţii de ventilare şi climatizare.

Apariţia primelor instalaţii de ventilare a fost condiţionată de realizarea unor progrese în alte discipline. Odată cu închegarea igienei ca disciplină sunt făcute cunoscute rezultatele legate de schimbul de aer al încăperilor, de conţinutul de umiditate şi gaze nocive, precum şi de puritatea aerului. Progresele realizate în domeniul electrotehnicii oferă posibilitatea folosirii motoarelor electrice pentru acţionarea ventilatoarelor şi deci posibilitatea ventilării încăperilor mari şi foarte mari.

În prejma anului 1890 se introduce umidificarea aerului prin intercalarea unor tăvi cu apă (ulterior încălzită cu abur). Ceva mai târziu se introduce umidificarea adiabatică realizată prin pulverizarea fină a apei în curentul de aer.

Sfârşitul secolului al XIX-lea poate fi considerat pentru climatizare ca început al acesteia. Dezvoltarea cea mai mare a ventilării şi climatizării are loc după primul război mondial când se realizează instalaţii de climatizare în scopul de confort (teatre, opere, cinematografe, săli de concerte etc.) şi tehnologice (fabrici de hârtie, de tutun, textile, industria alimentară etc.).

Apariţia maşinilor frigorifice (cu amoniac, cu bioxid de carbon) folosite la răcirea şi uscarea aerului oferă o independenţă şi mai mare instalaţiilor de climatizare.

După 1930 apar aparatele de fereastră, agregatele locale amplasate direct în încăperea deservită în sistem monobloc sau split. Apar deasemenea maşini frigorifice funcţoionând cu medii nevămătoare (freoni) facilitând folosirea bateriilor de răcire fără agent intermediar (baterii cu răcire directă).

După cel de-al doilea război mondial climatizarea cunoaşte o etapă importantă în dezvoltarea sa. Înafara perfecţionării aparatelor şi schemelor de ventilare şi climatizare clasice apar noi tipuri cum ar fi: instalaţiile de înaltă presiune, instalaţiile de climatizare cu două canale de aer (de introducere), instalaţiile ”aer-apă” (cu aer primar) folosind aparate cu inducţie (climaconvectoare) sau ventiloconvectoare.

Criza energetică a anilor ’60 îşi pune amprenta şi asupra instalaţiilor de ventilare, conducând la recuperarea din ce în ce mai mult, a căldurii din aerul de ventilare. Simultan cu această diversificare s-a dezvoltat şi perfecţionat aparatura de reglare, comandă şi control a instalaţiilor de climatizare în special.

Tehnica analogică şi digitală pătrunde masiv în anii ’80 şi în domeniul climatizării. La orice sistem de ventilare (sau climatizare) este necesar să se introducă în încăperi aer tratat (aer refulat, aer introdus) care să preia noxele în exces (căldură, umiditate, gaze vapori, praf) şi să le elimine odată cu acesta (aer aspirat, aer absorbit) din încăperi după care totul să fie îndepărtat în exterior (aer evacuat).

Sursa: Manualul de Instalaţii – Instalaţii de ventilare şi climatizare, Instalaţii de ventilare industrială

Posted in INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE | Tagged: , , , | Leave a Comment »

DICŢIONAR TEHNIC

Posted by INSTALATII PENTRU CONSTRUCTII on April 20, 2010

A


C

COFRÁJ, cofraje, s.n. Tipar (din lemn sau de metal) în care se toarnă un material de construcție în stare fluidă pentru a se întări după forma dorită. – Din fr. coffrage.

I

INSTALAŢIE (Tehn.) Ansamblu de construcţii de maşini, mecanisme, instrumente etc., montat în scopul executării unor anumite funcţiuni sau operaţii. Instalaţiile pot fi fixe sau mobile, permanente sau temporare. (mai mult)

Posted in DICŢIONAR TEHNIC | Tagged: | 1 Comment »

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.